Transferul de afaceri și continuitatea obligațiilor legale
Imaginează-ți că deții o cafenea de succes într-un oraș, iar după câțiva ani de activitate, dorești să te concentrezi pe o altă afacere sau poate vrei să te retragi. În loc să închizi cafeneaua, poți face un transfer de afacere, vânzând-o unui alt antreprenor interesat să preia afacerea. Acesta va prelua locația, echipamentele, contractele cu furnizorii și chiar personalul, continuând activitatea fără întrerupere. Practic, afacerea continuă să funcționeze, dar sub un alt proprietar, iar tu primești banii din vânzare, fără să pierzi tot ce ai construit.
Sau, aceeași situație o putem întâlni în cazul unei companii globale de tehnologie, cum ar fi o multinațională producătoare de software, care decide să își vândă o divizie întreagă specializată în dezvoltarea de soluții cloud către o altă corporație mare din același domeniu. Prin acest transfer de afacere, noul proprietar preia toate contractele cu clienții globali, echipamentele IT, infrastructura, dar și angajații care lucrează în divizia respectivă. Pe lângă activele vizibile, noul proprietar va prelua și toate obligațiile legale existente, inclusiv contractele comerciale în desfășurare și datoriile față de furnizori și parteneri. De asemenea, conform legii, toți angajații diviziei transferate vor trece sub noul angajator cu aceleași condiții de muncă și drepturi salariale, asigurând continuitatea activității fără perturbări majore.
Așadar, transferul de afacere reprezintă procesul prin care o companie transferă activitatea sa, fie prin vânzarea de active, cesiunea părților sociale, fuziune sau divizare, către un alt proprietar sau entitate. Acesta implică preluarea activelor și, în unele cazuri, a obligațiilor, menținând continuitatea activității comerciale. Scopul poate varia, de la expansiune și optimizare operațională, până la obținerea de lichidități sau reorganizare strategică.
Transferul de afacere poate fi realizat pentru extinderea pe noi piețe, accesarea de resurse sau reducerea costurilor, fiind adesea folosit și pentru obținerea de lichidități sau reorganizarea operațiunilor. Motivele variază de la optimizarea fiscală și reducerea riscurilor până la planificarea succesiunii sau conformarea cu cerințele de reglementare. Firmele pot alege această strategie pentru a-și eficientiza activitatea și a-și consolida poziția pe piață.
1. Modalități de transfer al afacerilor în România
Transferul de afacere în România poate fi realizat prin mai multe forme legale, în funcție de specificul tranzacției și de obiectivele părților implicate. Iată principalele forme de transfer de afacere, împreună cu textele de lege corespunzătoare pentru fiecare situație:
- Vânzarea de active (fond de comerț) – Transferul de afacere prin vânzarea de active presupune transferul bunurilor și drepturilor comerciale ale companiei (clădiri, echipamente, mărci comerciale, stocuri etc.), fără a implica neapărat transferul societății ca entitate juridică. Aceasta include și cesiunea contractelor comerciale, dar nu presupune automat transferul datoriilor.
- Cesiunea părților sociale sau acțiunilor – Transferul de afacere prin cesiunea părților sociale sau acțiunilor presupune transferul dreptului de proprietate asupra părților sociale sau acțiunilor deținute într-o societate comercială. În acest fel, întreaga societate, inclusiv activele și pasivele sale, este preluată de către noul proprietar, fără a afecta continuitatea juridică a persoanei juridice.
- Fuziunea – Fuziunea este procesul prin care două sau mai multe societăți comerciale se unesc, formând o singură entitate juridică, fie prin absorbția unei societăți de către alta, fie prin crearea unei noi entități juridice. Fuziunea presupune transferul tuturor activelor și pasivelor către societatea succesoare.
- Divizarea – Divizarea presupune împărțirea unei societăți comerciale în două sau mai multe societăți distincte, prin transferul unei părți din patrimoniu către una sau mai multe societăți existente sau nou-create. Patrimoniul se împarte proporțional, inclusiv obligațiile și datoriile.
- Transferul fondului de comerț – Transferul fondului de comerț reprezintă cesiunea ansamblului de bunuri și drepturi care contribuie la exploatarea unei afaceri. Fondul de comerț include, de regulă, clienți, drepturi asupra mărcilor și altor elemente de proprietate intelectuală, echipamente, bunuri mobile și imobile, stocuri etc. Spre deosebire de vânzarea individuală de active, fondul de comerț este o entitate complexă, reglementată în mod special.
- Transferul prin lichidare sau insolvență – În cazurile în care o afacere se află în lichidare sau în insolvență, transferul de active sau afacere poate fi realizat în cadrul procedurii de reorganizare judiciară sau de lichidare, conform deciziilor judecătorului sindic și administratorului judiciar.
2. Transferul de afaceri și continuitatea obligațiilor legale – Datorii, contracte și angajați
Cu exceptia situatiilor de lichidare si insolventa, in cazul celorlalte forme de transfer de afaceri, antreprenorii trebuie să înțeleagă nu doar implicațiile financiare, ci și obligațiile legale care rămân active. Pot exista obligații față de angajați, contracte comerciale în desfășurare sau datorii pe care noul proprietar trebuie să le respecte, de aceea este important să existe o analiză riguroasă a situației juridice a companiei transferate, pentru a evita surprize neplăcute după preluare.
În cazurile de fuziune sau divizare a societăților comerciale (reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), succesorul (noua societate) preia nu doar activele, ci și pasivele societății absorbite sau divizate. Asta înseamnă că obligațiile financiare, inclusiv datoriile față de terți (furnizori, creditori, stat), rămân în sarcina noului proprietar. Acest lucru este valabil și în cazurile de achiziție a fondului de comerț (transferul ansamblului de activități comerciale), prevăzut de Codul Civil, unde noul proprietar va răspunde și de eventualele datorii legate de activitatea comercială.
Toate contractele comerciale încheiate de vechiul proprietar rămân valabile după transfer, iar noul proprietar nu poate modifica unilateral termenii și condițiile contractuale, decât dacă contractele permit astfel de modificări sau dacă toate părțile implicate sunt de acord.
Noul proprietar poate descoperi după finalizarea transferului că există datorii neînregistrate sau litigii nedeclarate de fostul proprietar. Din acest motiv, se recomandă o verificare riguroasă („due diligence”) a tuturor obligațiilor legale înainte de încheierea tranzacției.
Referitor la situatia angajatilor, Legea nr. 67/2006 transpune Directiva europeană 2001/23/CE și reglementează protecția angajaților în cazul unui transfer de întreprindere, unitate sau părți ale acestora.
Conform acestei legi:
- Transferul de afacere nu afectează contractele individuale de muncă ale angajaților. Toți angajații care lucrează în cadrul activităților transferate sunt transferați automat către noul angajator, iar aceștia își păstrează drepturile și obligațiile existente.
- Noul angajator devine automat responsabil pentru toate drepturile și obligațiile derivând din contractele de muncă existente la momentul transferului.
- Angajatorul inițial și cel nou sunt obligați să consulte sindicatele sau reprezentanții salariaților înainte de transfer pentru a informa cu privire la motivele transferului, consecințele juridice, economice și sociale ale acestuia, precum și măsurile prevăzute în privința angajaților.
- Contractele colective de muncă în vigoare rămân aplicabile după transfer, cel puțin pe perioada prevăzută în contract sau până la semnarea unui nou contract colectiv.
În concluzie, transferul de afacere permite continuarea activității comerciale fără întreruperi, oferind posibilitatea unui antreprenor de a-și valorifica investițiile și de a se retrage sau concentra pe alte proiecte. În cazul cafenelei, noul proprietar va prelua atât locația și echipamentele, cât și responsabilitățile față de angajați și furnizori, menținând afacerea funcțională. Astfel, printr-un transfer bine organizat, toate obligațiile legale rămân active, iar afacerea continuă să prospere sub o nouă conducere, fără a afecta personalul sau clienții.
