Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă

Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă

1.    Ce este un accident de muncă?

Conform legislației din România, un accident de muncă este un eveniment violent care produce leziuni corporale sau afectează sănătatea unei persoane. Pentru a fi considerat accident de muncă, incidentul trebuie să survină în timpul procesului de muncă și să aibă drept consecință o incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.

Deși Codul Muncii stabilește principiile de bază, informațiile privind:

• raportarea și investigarea accidentelor de muncă,
• asigurarea despăgubirilor pentru victime,
• măsurile specifice de protecție și prevenție

sunt detaliate mai clar în Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Acestea prevăd exact obligațiile de raportare, procedurile de investigare, responsabilitățile angajatorului în caz de accident și despăgubirile pentru angajați.

Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă definește accidentul de muncă astfel:

„Prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.” (Art. 5, lit. g)

2.    Când este considerat un accident drept accident de muncă?

Pentru ca un accident să fie calificat drept accident de muncă, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

• Locul și momentul accidentului: accidentul trebuie să aibă loc în timpul desfășurării activității profesionale sau în legătură cu activitatea profesională, inclusiv pe traseul între locul de muncă și domiciliu.
• Cauza accidentului: accidentul trebuie să fie produs de factori care țin de activitatea profesională, cum ar fi utilizarea echipamentelor de lucru, condițiile de muncă sau îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
• Consecințele accidentului: pentru a fi considerat accident de muncă, acesta trebuie să ducă la incapacitate de muncă de cel puțin trei zile calendaristice, invaliditate sau deces.

Dincolo de exemplele clasice, precum lovituri, căderi, intoxicații profesionale etc., un accident poate fi considerat accident de muncă și în cazul activităților de team building sau al muncii în regim de telemuncă, dar este necesară respectarea unor condiții specifice.

2.1  Accidentele în timpul activităților de team building

Accidentele survenite în timpul activităților de team building organizate de angajator pot fi considerate accidente de muncă dacă îndeplinesc anumite condiții:

• Activitatea este organizată sau aprobată de angajator: Dacă angajatorul organizează sau aprobă o activitate de team building pentru angajați, aceasta este considerată parte a atribuțiilor de serviciu, chiar dacă se desfășoară în afara locului obișnuit de muncă.
• Evenimentul are loc în timpul orelor de muncă sau într-un interval prestabilit: Accidentele pot fi considerate accidente de muncă dacă se întâmplă în timpul orelor dedicate activității de team building sau în intervalul aprobat de angajator.

Conform Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, un accident de muncă este „accidentul care are loc în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, inclusiv pe durata deplasării de la și la locul de desfășurare a activităților stabilite de angajator”.

2.2  Accidentele în regim de telemuncă

Accidentele care se întâmplă în regim de telemuncă pot fi, de asemenea, considerate accidente de muncă, dar numai dacă îndeplinesc anumite criterii. Regimul de telemuncă este reglementat de Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, care prevede că angajatorul trebuie să asigure condițiile de securitate și sănătate pentru angajați chiar și în timpul muncii de la distanță.

Pentru a fi considerat accident de muncă în regim de telemuncă:

• Accidentul trebuie să fie legat de activitatea profesională: Accidentul trebuie să aibă loc în timpul desfășurării activităților specifice postului și să fie legat direct de sarcinile de muncă ale angajatului.
• Locul de muncă trebuie să fie declarat și verificat: Telelucrătorul trebuie să fi declarat locul de muncă, iar angajatorul să fi verificat respectarea condițiilor de securitate, conform cerințelor din Legea nr. 81/2018. De asemenea, angajatorul trebuie să fi asigurat instrucțiuni clare privind sănătatea și securitatea în muncă aplicabile pentru telemuncă.

„Angajatorul este obligat să asigure condițiile corespunzătoare de securitate și sănătate pentru telemuncă și să monitorizeze conformitatea acestora prin instrucțiuni și sesiuni periodice de verificare.” (Legea nr. 81/2018).

2.3  Procedura de raportare și investigare a accidentelor în context de team building sau telemuncă

Dacă un accident are loc în timpul activităților de team building sau în regim de telemuncă și îndeplinește criteriile pentru a fi considerat accident de muncă, angajatorul trebuie să urmeze aceeași procedură de raportare și investigare precum în cazul accidentelor survenite la sediul de muncă:

• Anunțarea accidentului la autoritățile competente.
• Investigarea cauzelor accidentului și înregistrarea acestuia.
• Raportarea incidentului către ITM și în registrul de evidență a accidentelor de muncă.

3.    Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă – Obligațiile angajatorului în cazul oricărui accident de muncă

În cazul în care un angajat suferă un accident de muncă, angajatorul are o serie de obligații prevăzute de legislație. Principalele obligații sunt reglementate în Legea nr. 319/2006 și Normele metodologice de aplicare a acesteia:

• Anunțarea accidentului
  

Angajatorul trebuie să informeze imediat autoritățile competente (Inspecția Muncii) și asigurătorul cu privire la producerea accidentului.

„Angajatorul are obligația să comunice evenimentele, de îndată ce a luat cunoștință despre producerea lor, conform prevederilor legale în vigoare.” (Legea nr. 319/2006, Art. 27)

Anunțarea accidentului presupune informarea ITM-ului imediat după ce angajatorul ia cunoștință despre producerea unui accident de muncă grav, mortal sau colectiv. Scopul anunțării este de a permite autorității să inițieze rapid procedurile de investigare și să intervină, dacă este necesar.

Termen: Anunțarea trebuie făcută imediat după producerea accidentului, în cazul în care acesta a cauzat decesul, invaliditate permanentă, incapacitate temporară gravă sau a fost un accident colectiv (adică a implicat mai mulți angajați). Această urgență este impusă prin legislația muncii pentru a asigura o intervenție promptă a autorităților.

Modalitate: Anunțarea se face, de obicei, prin telefon sau printr-o notificare scrisă rapidă, menționând informațiile de bază despre accident, cum ar fi locația, circumstanțele și persoanele afectate.

• Investigarea accidentului

Angajatorul este obligat să demareze o anchetă internă pentru a investiga cauzele și împrejurările producerii accidentului, iar rezultatele trebuie consemnate într-un raport. În funcție de gravitatea accidentului, autoritățile (Inspectoratul Teritorial de Muncă) pot dispune o investigație amănunțită.

„Angajatorul are obligația de a realiza cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă sau deces.” (Legea nr. 319/2006, Art. 28)

Nu întotdeauna angajatorul realizează în mod exclusiv investigarea accidentului de muncă. În funcție de gravitatea accidentului și de specificul acestuia, investigarea poate fi realizată fie de angajator, fie de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) sau alte autorități competente. Iată cum se aplică aceste reguli:

1. Accidentele cu incapacitate temporară de muncă de până la 3 zile

• În cazul accidentelor minore care cauzează o incapacitate temporară de muncă de cel mult 3 zile calendaristice, investigarea este realizată doar de angajator, iar acesta are obligația să înregistreze accidentul în registrul intern al accidentelor de muncă.
• Nu este necesară notificarea ITM, dar angajatorul trebuie să documenteze accidentul și să analizeze cauzele pentru a preveni incidente similare.

2. Accidentele cu incapacitate temporară de muncă de peste 3 zile calendaristice

• Pentru accidentele care duc la o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile calendaristice, investigarea este realizată tot de angajator, însă acesta are obligația de a raporta incidentul către ITM. ITM poate oferi îndrumări și poate solicita documente suplimentare.
• Angajatorul trebuie să documenteze ancheta internă și să transmită rezultatele către ITM pentru conformitate.

3. Accidentele grave, accidentele mortale și accidentele colective

• Pentru accidentele grave (accidente care duc la invaliditate), accidentele mortale și accidentele colective, investigarea este realizată de ITM, iar angajatorul are obligația de a anunța imediat autoritatea.
• ITM va desfășura o investigație detaliată, care include stabilirea cauzelor, identificarea condițiilor de lucru și analizarea respectării normelor de securitate de către angajator.
• Angajatorul este obligat să colaboreze cu ITM, să ofere toate informațiile necesare și să permită accesul la locul accidentului. În anumite cazuri, ITM poate implica alte autorități sau experți pentru o evaluare completă, în funcție de specificul accidentului.

4. Rolul Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă

• În întreprinderile mari sau în instituțiile unde există un Comitet de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM), acest comitet poate participa la investigarea accidentelor mai puțin grave, alături de angajator. CSSM are un rol consultativ, contribuind la stabilirea măsurilor preventive.

Astfel, angajatorul este responsabil pentru investigarea accidentelor de muncă minore, însă pentru accidentele grave, colective sau mortale, investigarea este preluată de ITM. Acest sistem asigură o evaluare obiectivă și detaliată a incidentelor care au un impact sever asupra securității și sănătății la locul de muncă.

• Înregistrarea și raportarea accidentului de muncă

După investigare, accidentul de muncă trebuie înregistrat și raportat către Inspectoratul Teritorial de Muncă și Casa de Pensii, în vederea deschiderii drepturilor de asigurări pentru angajat.

„Accidentele de muncă care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces vor fi raportate în conformitate cu reglementările în vigoare.” (Legea nr. 319/2006, Art. 30)

Raportarea presupune transmiterea unei documentații detaliate către ITM, care include informații complete despre circumstanțele accidentului, cauzele și consecințele acestuia.

Scopul raportării este de a documenta oficial accidentul și de a înregistra detalii despre acesta, în vederea conformității cu reglementările în vigoare și pentru a permite ITM să evalueze dacă măsurile de securitate și sănătate la locul de muncă au fost respectate.

• Raportarea trebuie să fie realizată în termen de maximum 24 de ore în cazul accidentelor grave sau colective, deces, invaliditate sau orice alt accident care necesită intervenția ITM.
• În cazul accidentelor care duc la o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile, raportarea se poate face în termen de câteva zile, conform reglementărilor interne ale ITM.

Modalitate: Raportarea se face printr-un formular sau raport completat conform cerințelor ITM, care include informații detaliate despre eveniment, o descriere a cauzelor și măsurile adoptate pentru a preveni accidente similare.

Exceptii: Nu orice accident trebuie raportat la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM). Conform legislației din România, numai anumite tipuri de accidente trebuie raportate obligatoriu la ITM, iar acest lucru depinde de gravitatea accidentului și de consecințele sale asupra angajatului.

3.3.1     Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă – Tipuri de accidente care trebuie raportate la ITM

1. Accidentele grave de muncă

• Accidentele care provoacă decesul sau invaliditatea angajatului trebuie raportate obligatoriu la ITM.
• De asemenea, accidentele care duc la o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile calendaristice sunt, de asemenea, raportabile.

Conform Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, angajatorul trebuie să raporteze evenimentele care duc la „incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces” (Art. 27, 30).

2. Accidentele de muncă colective

• Dacă un accident de muncă afectează mai multe persoane simultan, acesta este considerat un accident colectiv și trebuie raportat la ITM, indiferent de severitatea leziunilor fiecărei persoane implicate.

3. Accidentele de muncă ce implică boli profesionale

• În situația în care un accident de muncă este cauzat sau agravat de o boală profesională, acesta trebuie raportat, deoarece se consideră că factorii de risc la locul de muncă au influențat sănătatea angajatului.

3.3.2    Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă – Tipuri de accidente care nu necesită raportare la ITM

Accidentele minore, care nu conduc la o incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, nu trebuie raportate la ITM, dar trebuie înregistrate intern de angajator. Angajatorul este obligat să păstreze un registru al accidentelor și incidentelor minore la locul de muncă.

3.3.3     Ghid practic pentru gestionarea accidentelor de muncă – Obligațiile angajatorului privind înregistrarea și raportarea accidentelor

Angajatorul trebuie să aibă un registru de evidență a accidentelor la locul de muncă și să înregistreze toate accidentele de muncă, indiferent de gravitate. Raportarea la ITM este obligatorie doar pentru accidentele descrise mai sus, dar evidențierea în registru este obligatorie pentru toate accidentele, chiar și pentru cele minore, pentru a asigura transparența și respectarea măsurilor de securitate.

Prin urmare, doar accidentele grave, colective sau cele legate de boli profesionale trebuie raportate la ITM, dar toate accidentele trebuie înregistrate în registrul intern de evidență.

Dacă un angajator nu își îndeplinește obligația de a raporta un accident de muncă care necesită raportare la ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă), acesta poate fi sancționat conform legislației române.

• Acordarea îngrijirilor medicale și despăgubirilor

Angajatorul este obligat să asigure îngrijirea medicală necesară și să ofere sprijin în obținerea despăgubirilor pentru angajat sau familia acestuia, conform Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

„Persoanele asigurate beneficiază de despăgubiri în cazul producerii unui accident de muncă, prin suportarea costurilor pentru asistența medicală și despăgubirile legale, conform legislației asigurărilor sociale.” (Legea nr. 346/2002, Art. 19)

• Revizuirea măsurilor de securitate

După producerea unui accident de muncă, angajatorul este obligat să revizuiască și să îmbunătățească măsurile de securitate, pentru a preveni incidente similare în viitor.

Respectarea acestor pași nu doar că ajută angajatorul să respecte legislația, dar contribuie și la crearea unui mediu de muncă mai sigur și mai eficient pentru angajați.

În concluzie, gestionarea corectă a accidentelor de muncă este esențială pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur și echitabil. Respectarea procedurilor legale nu doar că protejează sănătatea și bunăstarea angajaților, dar și contribuie la consolidarea încrederii între angajator și angajați. În situațiile complexe sau sensibile, cum ar fi obținerea despăgubirilor ori clarificarea responsabilităților, o abordare profesionistă poate face diferența. Pentru a vă asigura că interesele dumneavoastră sunt bine reprezentate și că drepturile vă sunt respectate, consultarea unui avocat specializat în dreptul muncii poate oferi o direcție clară și un sprijin solid. Un specialist vă poate ghida pas cu pas, asigurându-vă că aveți acces la toate resursele și măsurile legale disponibile.