Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces

V-ați întrebat vreodată care este mecanismul din spatele transmiterii succesorale ori care sunt pașii premergători întocmirii unui testament? Ei bine, prezentul articol urmărește să vă răspundă la câteva din aceste întrebări, prezentându-vă, totodată, o imagine sintetizată a modului în care operează transmiterea, precum și a modului în care patrimoniul defunctului este angajat, în funcție de voința acestuia ori, în lipsa manifestării, conform ordinii stabilite de legiuitor, a normelor legale existente în materie.

Pentru a înțelege conceptele pe care le utilizăm, se impune, mai întâi de toate, să delimităm felurile moștenirii. Astfel, reținem ca fiind moștenire legală atunci când persoana decedată nu a întocmit un testament prin care să-și angajeze patrimoniul la decesul său, urmând ca aceasta să fie testamentară când voința celui decedat a fost exprimată încă din timpul vieții, într-una din formele prevăzute de lege, care pot să îmbrace una din următoarele forme:

-testamentului olograf: obligatoriu, în situația în care optăm pentru această formă, ca acesta să fie scris, semnat și datat de mâna testatorului;

-testamentul autentic: cel legalizat, autentificat de notarul public;

-testamentul privilegiat: încheiat în situații excepționale, precum cele de război, calamități/catastrofe naturale, expres și limitativ enumerate în lege.

Observăm așadar că, în funcție de voința^[1] defunctului, moștenirea poate să fie legală sau testamentară și, prin urmare, să fie reglementată în mod diferit, în acord cu normele care reglementează acel tip. De asemenea, înțelegem că efectele moștenirii, indiferent de forma pentru care optăm, se produc numai la data deschiderii moștenirii, adică la decesul persoanei despre a cărei dezbatere succesorală se dispută.

Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces – Notiuni generale

Acum că ne-am însușit substanța termenilor și avem creată o reprezentare la nivel intelectual asupra a ceea ce presupune conceptul și felurile moștenirii, putem aborda câteva probleme mai complexe, de interes prioritar atunci când vine vorba despre aspectele juridice legate de transmiterea proprietății asupra locuințelor și terenurilor în caz de deces. În acest sens, enumerăm clasele de moștenitori legali, de la clasa I (copiii defunctului alături de descendenții acestuia) și până la clasa a IV-a ( mătuși, unchi, veri primari), care vin la dezbaterea succesorală în ordinea acestor clase. Clasa cea mai apropiată are întâietate, iar în interiorul fiecărei clase, persoana de grad mai apropiat îi înlătură de la moștenire pe cei de grad mai îndepărtat. O particularitate importantă o regăsim în privința claselor I și a II-a. Astfel, în cazul copiilor defunctului, dar și a părinților persoanei decedate, regăsim rezerva succesorală, adică partea din moștenire care li se cuvine chiar dacă au fost înlăturați de la moștenire prin testament^[2].

Situația se schimbă dacă defunctul, în timpul vieții, a întocmit un testament prin care a indicat partea care se cuvine fiecăruia. În acest sens, rezerva de care beneficiază copiii defunctului, părinții și soțul supraviețuitor (dacă există) din patrimoniul succesoral, li se cuvine acestora în temeiul legii. Persoana care își angajează patrimoniul printr-un testament nu poate ignora această normă, deci nu se poate deroga sub nicio formă. Cu această ocazie, demontăm și mitul dezmoștenirii copiilor de către părinți. Chiar plasați fiind într-o asemenea situație, copilul dezmoștenit va lua jumătate din cât i s-ar fi cuvenit în mod legal din moștenirea părintelui decedat.

Tot cu privire la descendenții din clasa I, precum și la părinții defunctului și soțul supraviețuitor, acestora le este recunoscut, în temeiul legii, posibilitatea de a intra în stăpânirea patrimoniului fără atestarea prealabilă a calității de moștenitor. Astfel, ei pot locui în imobilul moștenit și/sau administra patrimoniul înainte de eliberarea certificatului de deces. Desigur, dacă succesorii în drepturi doresc să înstrăineze imobilul moștenit, este nevoie de atestarea calității acestora prin certificatul de deces.

Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces – Cum procedăm dacă dorim să lăsăm moștenire un imobil unuia dintre copii?

Situația poate să fie una simplă sau complexă, cu multe reverberații, în funcție de modul în care acționăm. Cel mai indicat este să transmiteți imobilul în timpul vieții printr-un contract de vânzare, pentru a se evita ca, la deces, celălalt frate să uzeze de acțiunea în constatarea simulației  contractului. Într-o traducere simplă, prin aceasta se solicită instanței să constate că intenția dintre părți (părinți-copil) nu a fost vânzarea imobilului, ci, în realitate, fiind vorba despre o donație deghizată. Dacă o astfel de acțiune este admisă și se constată simulația, copilul va fi nevoit să aducă bunul la aportul moștenirii. În realitate, nu se va aduce propriu-zis imobilul, ci suma echivalentă imobilului. Situația se repetă dacă bunul imobil este transmis printr-un contract de de donație, iar nu de vânzare.

Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces – Ce se întâmplă cu soțul supraviețuitor?

Pe baza relațiilor afective stabilite între acesta și defunct, dar și a legăturii civile născute între aceștia, legea acordă soțului rămas în viață o serie de drepturi. De menționat, cota acestuia se impută cu prioritate și, deși nu face parte din nicio clasă de moștenitori, el vine la moștenire în concurs cu orice clasă, însă nu înlătură. El beneficiază și de mobilierul, respectiv obiectele de uz casnic, cu condiția să nu vină în concurs cu descendenții defunctului. De asemenea, dreptul de abitație, un drept special, îi conferă posibilitatea să continue să locuiască în locuință, cu următoarele considerente care trebuie menționate:

-locuința să facă parte din patrimoniul succesoral;

-soțul rămas în viață să nu aibă o altă locuință în care să poată locui în mod corespunzător;

-este temporar, beneficiază până la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moștenirii, stingându-se, de asemenea, în situația recăsătoririi^[3].

Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces – Ce trebuie să cunoști când primești un bun imobil sau mobil printr-un testament?

Trebuie să știți că, în principiu, moștenitorul legal este obligat să respecte dispozițiile testamentare, cu condiția ca acestea să nu îi încalce rezerva. De multe ori, pe fondul relațiilor reci dintre părinți și proprii copii, aceștia din urmă sunt înlăturați de la moștenire, dar nu întotdeauna în mod expres, direct, ci în mod indirect. O astfel de situație este întâlnită când persoana care lasă moștenirea instituie un legatar cu titlu universal^[4], caz în care copilul defunctului va culege rezerva succesorală, urmând ca restul rămas să revină legatarului instituit de defunct. Altfel, în cazul în care prin testament se lasă unei persoane un bun mobil, individualizat, moștenitorul legal va fi obligat să remită bunul respectiv persoanei indicate prin testament.

Testamente și moșteniri-transmiterea proprietății în caz de deces – De reținut:

-în cazul întocmirii unui testament, bunul transmis legatarului nu trebuie să afecteze rezerva succesorală, în cazul în care există asemenea moștenitori legali, altfel va fi atribuită rezerva, iar restul se atribuie legatarului;

-soțul rămas în viață beneficiază de dreptul de abitație, cu respectarea condițiilor enumerate și a limitelor legale;

-clasa I (copiii defunctului și descendenții copiilor de cuius-ului), părinții persoanei decedate și soțul supraviețuitor pot administra patrimoniul, drepturile și bunurile din patrimoniul succesoral fără atestarea prealabilă a calității de moștenitor;

-transmiterea proprietății și terenurilor este posibilă, cu respectarea exigențelor legale;

-orice transmitere de drepturi sau bunuri care fac parte din moștenire, înainte ca aceasta să fie deschisă, nu este valabilă.

            Pentru orice nelămuriri, întrebări sau neclarități, nu ezitați să ne contactați.

^[1] Persoanei decedate, aceluia despre a cărui moștenire este vorba)

^[2] În situația în care au fost dezmoșteniți.

^[3] Chiar dacă intervine mai devreme de un an.

^[4] Persoana desemnată prin testament care are vocație de la întreagă moștenire.