Dreptul la intimitate și supravegherea video
Nevoia sentimentului de protecție s-a acutizat pe măsura accesibilității și disponibilității sistemelor de supraveghere și transmisiune video, în tandem cu creșterea gradului infracțional și cu noile tendințe care predispun la jafuri în masă. De altfel, prin punerea la îndemâna beneficiarilor, prin comercializarea acestora, s-a asigurat răspândirea și implementarea unui sistem de securitate propriu, personal, de care poate uzita orice persoană interesată. Desigur, fără îndoială, gradul de confort provenit din sentimentul de siguranță, asigurat de echipamentele puse la dispoziția publicului larg, au ca principal scop asigurarea pazei persoanei și a bunurilor acesteia, fapt pentru care, s-a opinat că, deși asigurarea perimetrului propriei gospodării nu înlătură pe deplin și în mod definitiv atacatorii, constituie totuși, o măsură preventivă, care asigură un grad sporit de protecție. Comercializarea în masă a condus, și pot afirma cu îndrăzneală, la un abuz de uz a acestora, bineînțeles, referindu-mă la cazuri particulare, dar existente. Pe baza acestei ultime coordonate, dar privit și in extenso, subiectul poate căpăta diverse nuanțe, o serie de discuții croite în jurul dreptului la intimitate, respectiv a supravegherii video. În acest sens, redactarea acestui articol vizează discuții pretabile modului legal de utilizare a camerelor video, a stabilirii limitelor legale și a aspectelor teoretico-practice, privite din perspectiva juridică.
Cadrul normativ aplicabil în domeniu
Încă de la început, trebuie stabilit că, actul normativ care se aplică sistemelor de supraveghere video și de captare a imaginii este Regulamentul General privind Protecția Datelor, denumit în continuare ,,GDPR”. Acesta este de sorginte unională, ratificat de țara noastră, asimilat astfel în legislația internă, fiind aplicabil din anul 2018. Reglementările din domeniu au suferit o serie de modificări, de când acesta a devenit valabil. Acesta stabilește în mod explicit modul în care datele cu caracter personal ale persoanelor fizice pot fi prelucrate de persoanele juridice. De asemenea, întâlnim și alte acte normative care reglementează sfera legală a acestora.
Ce se întâmplă dacă montez o cameră de supraveghere la domiciliu?
Situațiile sunt abordate în mod diferit, în funcție de poziționarea imobilului.
Astfel, dacă locuiți la casă, iar sistemul de supraveghere este montat în interiorul curții, fără a capta imagini de pe strada principală ori să înregistreze unghiuri ale imobilului vecin, care să aducă atingere drepturilor personalității ale acestuia, este perfect legal. Totuși, se impune, indiferent de situație, să afișați, într-un loc vizibil, un anunț informativ ori un însemn care să ilustreze că imobilul este supravegheat video.
În cazul în care locuiți la bloc, situația este mai dificilă. În acest caz, dacă camera captează imagini cu vecinul dvs. ori cuprinde, în cadrul înregistrării, intrarea acestuia, se aduce o atingere a dreptului la intimitate și viață privată. Ca urmare, pentru a monta un sistem video în condiții legale, vis-a-vis de situația evocată, trebuie să obțineți acordul scris al vecinului vizat.
Asemenea situației prezentate anterior, anunțul sau simbolul, se impune în mod obligatoriu, pentru ca cel care vă trece pragul imobilului supravegheat, să-și exprime astfel, în mod tacit consimțământul.
Chiar și în această situație, imaginile/înregistrările captate trebuie să fie folosite exclusiv în scopul protejării, supravegherii imobilului, iar nu în alte scopuri ilicite.
Așadar, în cazul imaginilor captate, trebuie să se respecte, pe lângă cele menționate, următoarele: să nu capteze imagini suplimentare, să asigure siguranța datelor stocate, pentru a se împiedica un eventual atac cibernetic sau tranzacționarea acestora pe darknet ori în alte scopuri.
Cât timp putem stoca imaginile video?
În cazul în care camerele de supraveghere înregistrează imagini ale altor persoane, acestea trebuie păstrate doar atât timp cât este necesar pentru scopul pentru care au fost colectate și trebuie șterse ulterior.
Persoanele ale căror imagini au fost înregistrate accidental au dreptul de a accesa, rectifica sau șterge aceste date.
Condițiile în care poate fi montată în mod legal o cameră:
Conform reglementărilor în vigoare, enumerăm condițiile în care sistemul de supraveghere poate fi montat:
- De principiu, pot fi montate pe domeniul public sau privat, cu respectarea condițiilor anterior expuse. In unele cazuri, este necesara obtinerea unor avize si/sau autorizatii.
- Să fie montate în locuri vizibile. Asigură-te că toate camerele de supraveghere sunt orientate în așa fel încât să înregistreze doar spațiul proprietății tale și să nu captureze imagini din spațiile publice sau ale vecinilor.
- Să fie montate cu scopul: descurajării comportamentului infracțional, pentru asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor și imobilelor sau alte scopuri licite.
- Asigură-te că doar tu și persoanele de încredere au acces la înregistrările camerelor de supraveghere. Utilizează parole puternice și actualizează regulat software-ul camerelor pentru a preveni accesul neautorizat.
Pentru consultări suplimentare, recomandăm lecturarea actelor normative indicate:
- Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor;
- Decizia nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal;
- Legea 190/2018 Privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 679/2016.
Consecințe ale nerespectării reglementărilor
Dacă înregistrările efectuate de camerele tale de supraveghere încalcă intimitatea altor persoane, poți fi supus unor sancțiuni legale, inclusiv:
- Amenzi: Atât GDPR-ul, cât și legislația națională prevăd sancțiuni financiare semnificative pentru încălcarea regulilor privind protecția datelor personale.
- Plângeri și procese: Vecinii sau alte persoane afectate pot depune plângeri la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sau pot iniția acțiuni legale împotriva ta.
Orice alt mod de gestionare a sistemelor de supraveghere, precum și a folosirii datelor stocate, în afara cadrului legal, cu depășirea limitelor legale în materie, constituie o încălcare a dreptului la intimitate. În acord cu înțelesul dat de lege, dreptul la intimitate[1] interzice orice imixtiune[2] în viața privată sau cenzuri/ încălcări de orice fel și de orice natură, a libertății persoanei[3]. În cazul încălcării granițelor stabilite de drepturile personalității ale individului, fapta constituie infracțiune și poate fi sancționată conform regimului sancționator specific infracțiunii prevăzute de art. 139 Cod Penal.
Pentru detalii suplimentare, nu ezitați să ne contactați, vă stăm la dispoziție pentru orice nelămurire.
[1] (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 8.
[2] Amestec, intervenție.
[3] Art. 26 din Constituția României dispune ca autoritățile publice respectă şi ocrotesc viața intimă, familială şi privată.